Hellooo!

Ce mai faceti, lume??

Eu sunt in vacanta, dupa cum se poate ghici, si am un program incarcat~ Vacanta, dom’le!!! Vara asta mi-am propus sa fiu sportiva, asa ca inot, fac gimnastica si masaj:-j (ultima ff solicitanta, intradevar:P). In curand, voi pleca din Bucuresti, asa ca nu voi mai posta. Asta e.

Si daca va pot da vreun sfat pentru aceasta vacanta sau orice alta si nu numai, este: faceti sport, have fun! O vacanta de vara avem, doar!:>

Lumina ochilor ei te trezea la viata. Ii observai stralucirea pe ascuns. Cand privea, cand gesticula, cand isi infigea furculita in amandina pe care o manca mereu exact la ora 13:30, cand isi aranja suvitele la toaleta cea mare din hol. O vedeai mereu. Te ascundeai drept paravanul cu reclame la concertele din saptamana respectiva si ii priveai gesturile. Ea insa nici nu se uita la tine cu ochii aia mari si verzi.

Credeai ca e singura. Voiai chiar sa faci o miscare, dar ceva te oprea de fiecare data. Desigur, nu tinea mereu de tine-ca atunci, cand Alex a aparut din senin sa o invite la petrecerea lui exact cand te pregateai sa ii spui ca…dar ce voiai sa ii spui?! Credeai ca nu are pe nimeni. Cel putin, nu o vazusei fiind apropiata de nimeni prin liceu. Iar tu, elev transferat cum erai, abia acum o descopereai. Nu stiai insa multe despre ea. Si uite asa, a trecut un semestru. Si apoi inca jumatate din celalalt. Acum, te gandeai serios sa facu o miscare. De data aceasta, aveai si un plan bine pus la punct, chiar si in caz de refuz. Urma sa te bazezi pe ”baietii tai” sa te ajute sa pari mai popular prin cateva scheme, cateva cuvinte spuse in fata liceului cand era ea de fata. Apoi mai asteptai un pic. Si apoi o invitai. Asta era-erai aproape!

Dar-intr-o zi, de la pranz cand te-ai intors, ai vazut-o: la Rosemario’s. Te-ai lasat din nou sedus pentru cateva clipe de zambetul ei incadescent; pana cand te-ai trezit si l-ai vazut pe el. Chiar langa ea, chiar cu bratul in jurul mijlocului ei. Ai fiert de furie, dar picioarele ti-erau instabile si nici nu te-ai mai intors la liceu in ziua aceea.

Ti-ai zis ca o s-o uiti. Ca oricum mai era putin si terminai. Si te duceai la colegiu. Si totul avea sa fie mult mai bine.

Dar nu a fost asa. Ea a devenit o alta. Si tu ai fost acelasi prost.

Anatomia unei miscari.

Ai vazut totul intr-o pala difuza. Porneste de la luminile puternice reflectate asupra lor si se pierde intr-o abia distinsa miscare a picioarelor lor pe sub perdea. Acolo este viata si moartea. Sub acelasi acoperis, pe aceeasi targa care uneori vine vida si usoara. Fuge. Intr-o secunda, timpul fuge odata cu ei, sangele se scurge in eprubeta si organele pulseaza ritmat. Pana la un punct. Poate…

Si atunci iti dai seama cat de mici sunt ei, toti. Cat de mic esti si tu. Cat de becisnici ne dovedim a fi in final. Ce suntem? CE sunt EI? Umbre. Sub un imens ochi al unui stapan nu suntem decat neputinciosi.

Iar doctorii ne sunt doar sperante si nu certitudini.

IV

Claudia suna inca o data. Trage aer in piept si repeta in gand ce ii va spune. Mai suna inca o data. Eh, o fi la dus! Asteapta putin. Mai suna si a patra oara. Mahh…inca o data. Fara raspuns.

Lasa bagajele jos. Se aseaza pe ele. NU E ACASA, ATUNCI!

-Claudia, e 4 dimineata; se trezeste cu usa deschisa si cu un Sorin ametit de somn in fata ei. Doamne, ametita mai e! A si uitat cat e ceasul. Un zambet tamp se asterne pe fata ei.

-Da! Sunt aici. Am plecat! Am fugit de acasa! Cred ca trebuie sa mai faci o dublura la cheile tale!

Sorin se uita la unghiile si la buzele ei puternic machiate si incepe sa rada:

-Ce s-a intamplat cu tine?

-Eh, dar ma poftesc singura inauntru.

Ii ia totusi bagajele si le pune in hol. Atat ii trebuia, sa nu le ia! Eh, nu, ca i se punea pata daca nu.

-Ai cafea?

-E patru dimineata. Tu poate nu ai observat dar restul lumii doarme acum, ii replica Sorin, inca hlizindu-se.

-Nu ma prinde stilul acesta? intreaba ea, asezandu-se picior peste picior pe blatul mobilei din bucatarie.

-Nu esti tu.

Claudia isi priveste ciorapii-plasa cu satisfactie, ignorandu-l.

-Ei bine, maica-mea si taica-miu nici nu stiu de tine si, deci nu pot sa ma gaseasca.

-Esti nebuna.

-Sunt doar a ta.

-Esti o persoana care incearca sa fie altcineva. Tu nu ai fugit de acasa nici cand erai de mai mult de 3 luni cu motociclistul ala nebun.

-Credeam ca va fi altfel cu tine. Iar eu pot fi oricine vreau.

Ea se ridica si se duce la fereastra. La blocurile de vizavi, viata nu se simte. Doar cateva lumini incep sa se mai aprinda la interval de 5 minute, ca si cum cineva ar incerca sa transmita un semnal. Se gandeste ca aceste lumini se aseamana cu mesajele primite de la el-la fel de amagitoare. Doar o coincidenta. O confuzie de imprejurari.

Era prea devreme.

Era 4 dimineata.

.

.

.

.

.

.

.

.

Fsnnn. Pleosc. Fsnnn. Un fosnet. Apoi ciocnirea a doua obiecte. Spart. Iar. Claudia deschide ochii. E sapte. A adormit pe fotoliul din bucatarie, se pare. In bratele ei-un buchet de narcise, vii si puternic parfumate.

-Sper ca iti plac, ii spune el, sarutand-o. Preferi omleta, nu-i asa?

Sorin ii pune in fata o farfurie plina si un pahar de suc recee.

-Uite ce e, pui. Eu sunt fericit ca esti aici, chiar sunt. Dar eu nu vreau ca acest pas sa fie facut asa, pe ascuns si la patru dimineata.(zambeste impaciutor) Vreau sa ii suni pe parintii tai si sa le spui unde esti, iar daca nu sunt de acord, sa te duci acasa si sa discuti cu ei, Azi ma duc sa fac o dublura la cheia mea. Nu e nicio graba.

Ea pune florile pe podea si il saruta. Nu ii e foame decat de el.

Mai e nevoie de cuvinte…?

III.

 

Probabil ca va intrebati unde am fost in ultima vreme. Ei bine, imi cer scuze pentru cititorii(care este) si care astepta poate continuarea la “Claudia si Sorin”. Exista un singur motiv: NO TIME. Nu ca eu nu as fi o persoana careia nu ii place sa ii lase pe altii in suspans:> Dar chiar nu a fost timp. Sau inspiratie. Si, da, va mai dau inca putin din aceasta poveste

 

 

A ajuns la el. Si totusi de ce a venit la el?

 

Claudia e o nehotarata. Cand face un lucru, nu stie niciodata de ce il face. Face pur si simplu ceea ce simte. Crede ca de plictiseala. Nu stie nici acum de ce in prima zi, in acea seara de vara l-a invitat la facultate la ea si au vorbit. Si, da, s-a simtit foarte bine cu el. A simtit de la inceput o compatibilitate si o apropiere greu de gasit. Dar lui sigur i s-a parut ciudata. Asa e ea. Si i-a placut, lasa ca i-a placut! Ca altfel nu o mai cauta dupa.

Pentru ca si el era un plictisit. Un artist in cautare de nou si non-conventional. Au cautat mereu ceva nou si fiecare ceea ce doreste. Fiecare si-a cerut tributul. Niciunul nu a vrut sa renunte, de 7 saptamani, de cat timp erau impreuna. In iubire, insa, mai tarziu, au acceptat si schimbari. El a inceput sa nu se mai barbiereasca asa de des, ca -da- ii statea oricum mai bine asa, nu stie cum de nu si-a dat seama pana acum, ea si-a lasat parul mai lung!

Erau in primul rand 2 oameni, 2 oameni care comunicau perfect si fara sa vorbeasca, iar apoi 2 artisti, care se exprimau prin arta lor total: Sorin a compus cateva opere reusite, cele mai reusite din artileria lui, cu care a castigat un plus de mediatizare in “Tacere”, revista locala; Claudia isi umpluse in acest timp balconul cu planse pe care mama ei le gasea apoi si le admira banuind prezenta unei noi cuceriri masculine, banuieli pe care Claudia le nega apoi cu inversunare si cu cea mai mare nonsalanta. Atat de nonsalanta, incat mama ei o credea, nedispunand de alternativa.

 

Acum insa, abia isi tarase bagajele la usa lui, voind sa nu apeleze la el pentru a-l surprinde. Tragea nerabdatoare de cravata si se gandea ce sa ii spuna prima data. Merita sa fie fericita, nu-i asa? De aceea era aici. Daa!!

 

Suna la vechea lui sonerie rapciugoasa. Ce sonerie rapciugoasa?? E la el. Nu conteaza!!!

 

 

Cladia si Sorin. II

Ginseng. Proaspat. Amar. Asa era starea ei. Statea si astepta pe refugiu tramvaiul. Cu degetele cu unghiile rosii se juca cu cravata de la camasa ei noua. Cealalta mana o tinea pe geanta. Ii era mereu frica de hoti.

Stia ca aceasta avea sa fie o experienta importanta din viata ei. Acest inceput de pe refugiu. Refugiul cu o refugiata. Singura, la ora 3:20 dimineata. Doar taxiuri pe sosea. Bezna. Ea, cu ochelarii de soare pe cap.

Nu se recunostea. Fugise. Plecase, in sfarsit, de cand spunea ca pleaca. Se ducea la el! De data asta, chiar avea unde sa se duca. El era un poet. Nu un motociclist nebun, care o scuipa cand era cu prietenii ca Robert, nici un rocker nespalat care a parasit-o cand i-a zis ca vrea sa se mute la el. El era altfel!

Si nu se ducea oricum, ci mai senzuala decat fusese ea vreodata in viata ei, cu unghiile rosii, cu buzele aramii, machiaj perfect, parul perfect drept. La 3 noaptea. O sa ii spuna iar-ce a apucat-o?! Ea, care de obicei nici nu se uita in oglinda!! Ciudata.

Tramvaiul opreste la “Pierre Tanini”. Claudia se urca. E singura in tramvai. Isi aprinde o tigara Vogue si o fumeaza cu gesturi gratioase. Vogue, ea. Ea, care fuma numai tigari proaste pentru barbati munciti si ragusiti ce zac in teancuri de fum in baruri si agata chelneritele pana acum.

Eh….e alta. A plecat. A parasit cuibul. Parintii nu vor sti unde sa o gaseasca! El nu e ca ceilalti. El nu e ca toti idiotii pe care i-a prezentat mamei. Si tocmai, pentru ca e altfel, nu l-a prezentat.

El, doar el, e refugiul ei secret.

Angajatul.

Calc pe teren minat.

Trebuie sa ma despart.

Nu sunt decat un angajat

Cu o frivolitate de atasat.

Sunt un disciplinat.

Nu sunt usor influentat.

De maine ma dezbrac

Si nu ma mai imbrac.

Sunt de fapt un sarac.

Claudia si Sorin.

Sorin tocmai a terminat de formulat ultimul vers din „Lumea mea. Lumea ta”. Cu buzele intredeschise, isi aprinde nervos tigara.

Trage doua fumuri si o pune in scrumiera.

 

6:36. Se duce in baie si incepe sa se barbiereasca. De cand a cunoscut-o pe Claudia, in acea zi calduroasa de iunie, in timpul unui curs de , s-a barbierit din ce in ce mai rar-asa ii placea ei: sa o intepe barba lui de doua zile pe ten. Masochista!!!

 

Dar cum arata in ziua aceea…ochii ei verzi, incadrati de sprancenele conturate, cu o expresie blanda si atenta si intrebatoare in acelasi timp. Numai sprancenele ei puteau spune atatea intr-o singura privire! Desigur, parul ei era tuns cam baieteste, dupa parerea lui. Adica, i-ar fi stat atat de bine cu parul mai lung, ondulat asa cum il avea -si-o si imagina!

 

22 iunie. O singura voce rasuna in intregul amfiteatru, o voce feminina ce argumenta indarjit ca o pictura, o sculptura poate exprima la fel de mult cat si cuvintele, daca nu chiar mai mult. Fetele de la Desen erau cu siguranta convingatoare toate, dar pentru Sorin, pentru Sorin cel din anul II cu bursa si multiple poeme publicate, toate convingerile sale disparusera in acel moment. Toata literatura lui Eliade disparuse intr-o secunda, sub unduirile unei voci de studenta la Desen. Dar, totusi, ceva in interiorul lui il intriga. „Cine este tipa care sa-mi rastoarne mie toate conceptele?! Nici gand!!”

 

-Cum ar putea Van der Meer cuprinde tot cuvantul shakespearian intr-o tusa?-o voce groasa se-aprindea convingatoare pe scarile din fata Universitatii.

Claudia nici nu il privi. Isi trase sacoul negru, masculin peste sani si isi aprinse tigara fara a clipi.

-Vino cu mine, strainule.

Claudia ii arunca o privire scurta si ii facu semn spre o masina gri. Parea a-l cunoaste de o vesnicie. Sorin se urca intrigat in Volkswagen-ul cenusiu si, spre uimirea lui, Claudia ii inmana cheile.

-Eu nu stiu sa conduc.

El lua nedumerit cheile si porni.

-Unde mergem?

-Du-ma la Facultatea de Arte Plastice.

-Dar care e raspunsul tau?

-La intrebarea ta despre Van der Meer?

 

Sorin clatina afirmativ din cap. Buza superioara i se rasfrangea usor peste cea de jos. Chipul lui ii parea atat de cunoscut! Nu arata rau, i-ar fi stat foarte bine cu putina barba-gandea ea.

-Vei vedea.

A peek at me.

• mood: non-superstitious.
• listening to: Crossfade-Cold.
• watching: my favourite TV show at the moment.
• eating: chocolate^^.
• drinking: milk.
• reading: the lines down the TV screen.
• playing: I’m Napoleon.

Pavel. II

Incepuse sa ii placa. Chiar mult. Ii placea sa se transforme. Atat de mult, incat, in momentul in care filma, era dispus sa ia medicamente speciale pentru nevoia lui de narcotice. Erau niste zile destul de grele, pentru ca avea dureri.

17:20. Pavel tocmai a filmat ultima scena din filmul in care a primit rol principal. Pavel zambeste pierdut. Crede ca, pentru prima data in viata lui a realizat ceva si il incearca un sentiment de mandrie. Aude telefonul sunand pe platou.

-Pavel, te cauta de la FCF.

Pavel mai arunca o privire narciselor rasfirate de pe podea. Inainteaza ca prin vis spre receptor si mimeaza un „alo” scurt. Asculta cu atentie. Apoi pune receptorul in furca hipnotizat.

-Am primit un rol in „Navigatorul”, alaturi de Rachel McLovy!

Toti vin la el si il imbratiseaza, felicitandu-l.

„Rachel Mclovy…actrita care arata ATAT de bine!! God, nici nu m-am gandit ca o voi cunoaste; glumesti, tampitule?!!!”-gandeste extaziat.

Dupa toate incurajarile si laudele de rigoare, Pavel paraseste studioul.

18:00. Pavel da sa traverseze strada, dar ii vine deodata o pofta teribila de clatite. De mic a avut o obsesie pentru clatite si fratii lui radeau de el mereu. Fraierii! Ce stiu ei?? Se intoarce 10 m si ajunge la chiosc. Vanzatorul ii cere 2$ dupa ce le umple saracacios cu ciocolata. Pavel se intoarce sa isi scoata portofelul. La stop este oprita o limuzina alba cu geamuri transparente. Un par blond-platinat se zareste si o voce joasa rasuna in telefonul mobil: „Dar, domnisoara McLovy, nu puteti. Trebuie sa acceptati rolul, va rog…”Navigatorul” va fi un succes, va promit…”

18:12. Pavel, cu clatitele in mana se gandeste ca ar putea sa se lase de heroina. Da! AR fi bine. Ar putea sa mai ia medicamente. O sa fie greu, dar chiar crede ca este momentul sa faca un pas important. Ar putea sa devina un star, un star ce a avut vointa sa isi invinga dependenta si care a cunoscut-o pe cea mai stralucitoare tipa, Rachel pe platouri si pe care a cucerit-o, desigur.

Oh, simte ca poate! Simte ca…

18:14. Pavel asteapta la semaforul care tocmai s-a schimbat in rosu. Observa deodata o nuanta de par blond platinat intr-o masina. Stie! Stie cine e!!!

Un biciclist neglijent, ce circula cu viteza mare, evita o batrana si il ia pe el din plin.

18:16. Un tip cu parul lung, saten si palid este intins pe strada intr-o balta de sange, langa o limuzina alba din care inca mai rasuna o voce groasa, masculina. Capota alba poarta un amestec de sange si ciocolata cu aluat pe ea.

[Peste o zi] 12:30. Stefan, Rares si Mihai privesc nemiscati un sicriu negru cum coboara in pamant. Stefan isi tine la piept cei 2 gemeni de 4 luni, ambii baieti. Sotia lui nu este. Este prostituata si l-a parasit. Mihai e singur. Rares tine de mana o roscata spalacita, cu trsaturi de oaie. Exact oaie.

La autopsie a iesit ca Pavel nu avea injectata nicio substanta in vene in ultimele 48 de ore.

 

 

Moarte cu ciocolata.