Imi plac oamenii care.

Imi plac oamenii care isi creeaza un univers al lor pe care si-l sustin cu tarie. Imi plac oamenii egocentrici.

Imi plac oamenii care nu zambesc, ci iti dau o replica. Care sunt sinceri cu tine, chiar daca te ranesc. Imi plac oamenii care nu se lasa influentati. Care nu au limite ale mintii. Care sunt complicat de simpli. Care miros bine. Care au expresivitate.

Imi plac oamenii. Ce isi urmeaza propriile reguli. Ce risca cu incapatanare. Care sunt neinduplecati si care accepta provocarea. Aceia sunt oameni.

Being a champion.

Tennis is the most beautiful sport to watch for me. I just love it. Backhands, forehands, volleys, lobs, smash, drop shots, they are incredible in today’s life thanks to the development of the technology which allows talented players to show their potential and creativity at a great level. This thing gives us, tennis fans, the opportunity to watch great tennis and incredible contemporary players, such as Roger Federer, Rafael Nadal or Novak Djokovic and so many others, playing their best game in competitions.

I am not a very big fan of all the players. I do have my favourite ones. These are: Richard Gasquet, Janko Tipsarevic, Novak Djokovic, Tommy Haas, Igor Andreev, Andy Roddick, Fernando Gonzales, Marcos Baghdatis, Phillip Kohlschreiber. And of course, among these, Roger Federer. Who could not enjoy him playing? I watch tennis for the beauty of this sport and I appreciate some certain things at every player. And sometimes it’s so nice just to sit and watch the beautiful muscles moving…

Tennis is not just strength, although these days it is essential for you as a player to hit the ball as fast and as hard as you can. It is also grace and creativity. It is a complex game, which asks for total concentration, a lot of confidence and thinking the game with a clear mind. Then it requires great shape, so a lot of training, great shots and taking advantage at your best of your qualities and chances you get. A tennis match is not over until you see the other shaking your hand and congratulating you like a true sportsman.

And if you haven’t discovered its beauty until now, give it a chance! It’s really worth it.

Inceput.

Viata mea incepe sa o ia pe un fagas dorit. Schimbam foaia. Vom vedea…let’s hope for the best, shall we?

Viata nu e incorecta. Exista o multime de oameni care pur si simplu nu vor sa-si dea osteneala.

Azi, vineri, 22 februarie, am facut un pact cu Miruna. De acum incolo sa credem in noi mereu.

Quote

“Nimic nu este imposibil, numai limitele mintilor noastre definesc lucrurile drept de neconceput. Deseori trebuie rezolvate mai multe ecuatii pentru a admite un nou rationament. Asta este o chestiune de timp si de limite ale creierelor noastre. Transplantarea unei inimi, zborul unui avion de 350 de tone, mersul pe Luna au cerut multa munca, dar indeosebi imaginatie.

Astfel, cand savantii nostrii atat de savanti declara imposibila transplantarea unui creier, calatoria cu viteza luminii, clonarea unei fiinte umane n-au invatat nimic din propriile lor limite, acelea de a gandi ca totul este posibil si ca este doar o chestiune de timp, timpul de a intelege in ce fel este posibil.” (Marc Levy)

Intoarsa (de) la scoala…

Am onoarea de a va anunta ca subsemnata, moi adica, a trecut si se duce la germana pe municipiu si are planuri mari. Tradus pentru ea, semnificatia planuri inseamna multa tenacitate. Deutschland, meine Liebe!….Cu ocazia asta am primit si unda verde, care inainte era galbena (pe stand-by) la excursia in Ungaria, Austria si GERMANIA! Can’t wait! O sa ii vorbesc colegei mele numai in germana:)). Ahhhhhhh.

Si guess what? Gossip Girl!

http://www.cwtv.com/thecw/gossip-girl-blog(click, click)

Visul meu mediteranean

Vreau.

Vreau o casa mare, dar nu prea mare pe o stanca de la malul Marii Mediterane, in Franta. Sa fie a mea. Vreau sa aiba o baie cu dus cu cabina si o oglinda mare in fata dusului. Cu caldura in toata casa. Cu o terasa cu vedere la mare, unde sa pot servi spaghetti cu oregano mereu. Si masline negre cu codita cu tot. O casa cu 7 camere, mobilata cu mobila alba cu maro inchis, care sa emane ospitalitate. In care sa locuiesc cu sotul meu cel inalt, de 1.88, cu ochii negrii si umerii lati, cu parul lung si saten si o barba nerasa de 2 zile cu reflexe aurii. Care sa nu aiba par pe pieptul cu patratele definite un pic.

Vreau sa nu traim acolo fara copii vreo 3 ani. Doar noi. Vreau o pisica gri, persana si un acvariu imens cu melci si pesti de diferite colorituri in sufragerie. Si o piscina in fata casei de marime medie, inconjurata cu maslini si busuioc si oregano. Si mai multe terenuri de tenis cu zgura unde sa pot juca impreuna cu sotul si prieteni tenis.

Bonjour, madame!

If only it were true…

I borrowed ‘If only it were true’ by Marc Levy from Irina and it took me only one day to read it. It really knows how to attract you to read more and more. Marc Levy has a great history behind and the discussions between the main characters are just great. Also, there are some interesting point of view on life and living in the present. It really is a must-read.

Now I am gonna start reading the 2nd part of it,’Just Like Heaven’. I am very curious.

De ce mi-am facut blog aici(pentru cititorii rataciti pe ale mele pagini).

Nu pentru a impresiona. Nu pentru a-l face public(damn. Eu nu gasesc setarea pentru a-l face doar pentru mine).

Mi-am facut un blog aici in dorinta de a gasi un loc pentru intimitatea gandurilor mele. Nu caut a primi rapunsuri de la nimeni, mi-as dori sincer ca nimeni sa nu il citeasca oricum. Scriu cu o sinceritatea nuda. Pentru mine este pur si simplu un loc in care sa fiu total onesta. Cu mine. Cu dorintele mele. Cu viata mea. Din acest motiv sunt si „anonima” si nu imi voi pune niciodata o poza cu mine aici. Nu pentru ca mi-a fost arsa fata intr-o viata anterioara si inca mai port insemnele luptei mele aprige cu vapaia, ci pentru ca nu vad ce legatura ar avea cu ce scriu. Doresc intimitate. Sincer, mi-as fi facut un document salvat pe undeva prin „My Computer” cu tot ce scriu aici, dar pacatul meu e ca imi plac prea mult template-urile de la WordPress.

Ideea e ca scriu pentru mine, pentru a-mi lamuri mie si pentru a gasi un loc plin de liniste pentru idei. Ceea ce e aici e planificare mai mult, eliberare a creativitatii pe alocuri si nu vreau a afla nimeni, in special cei ce ma cunosc, ce e aici. Pentru ca ma priveste doar pe mine.

Nu dau 1 ban pe ce cred cei ce vor citi rataciti vreun post de-al meu si oricum, sunt tipul de persoana care nu isi arata planurile, ci doresc ca ceilalti sa vada doar rezultatele, asa ca al meu lacas aici e gravat cu literele: CONFIDENTIAL. Va multumesc!