Pavel.
Pavel este genul de persoana care s-a nascut intr-o familie numeroasa. Cu 3 frati mai mari si 2 surori mai mici. Pavel e genul de persoana ai carui parinti au fost mereu prea ocupati sa munceasca pentru a-l mai intreba ce rezultate a mai avut si cum se simte.
Pavel arata bine. Spre deosebire de fratii, Mihai, Rares si Stefan. Mihai poarta ochelari, are parul rar si vorbeste balbait. Nu a avut nicio prietena in liceu si statea numai cu ochii in cartile de medicina, iar la scoala materiile lui preferate erau chimia, biologia si bineinteles…ce credeti? Fizica.
Rares are parul lung, cum l-a avut mereu, si nespalat pentru a-i intregi aspectul de rocker. Nu ar fi nimic rau in asta, doar ca lui nu ii sta bine cu parul lung. Nu. Rares ar fi chiar foarte chipes daca s-ar tunde. Dar Rares nu gandeste. Isi batea mereu joc de fete fancand anumite glume care ii scadeau considerabil imaginea in fata lor. Singura sa prietena din liceu a fost Mioara, care arata exact ca o oaie, cu parul cret si scurt si spalacita si foarte nesigura, din moment ce ii accepta glumele lui Rares. Ea era, oricum singura care ii vedea frumusetea dincolo de felul lui de a fi si parul negru, lins, ce ii ajungea pana la omoplati.
Iar..Stefan…Stefan era mult prea nesigur ca sa atraga atentia vreunei tipe. Nu arata rau, dar pur si simplu se ascundea in spatele unor imensi ochelari cu umbre verzi si se tundea prea scurt. Lui Stefan ii placea economia. Stefan era indragostit doar de cifre. El numara cate proteine contine laptele pe care il bea la masa, facea calculul sa afle cat a fost natalitatea anul trecut si citea ziarul in timp ce isi manca salata cu conopida si broccoli. Avea tabieturile lui exasperante pentru ceilalti pe care si le aspara cu indarjire si nu ar fi renuntat la ele nici in ruptul capului. Pur si simplu punea fetele pe fuga.
Pavel, pe de alta parte, si-a jurat ca nu va fi niciodata ca fratii lui. De fapt..Pavel nu si-a jurat nimic niciodata. Pentru ca Pavel nu se poate tine de un lucru. Pavel vrea sa traiasca. Pavel nu a vrut niciodata sa invete, cu toate ca mintea lui retinea mult mai multe intr-un timp mult mai scurt decat fratii lui. Dar Pavel pur si simplu nu avea niciun interes. Pavel retinea din clasa ce retinea, cand era atent. Dar de obicei nu era atent. Auzea si retinea informatii fara voia lui. Pavel ar fi fost un bun jucator de sah. Foarte bun. Isi folosea insa talentul pentru a scoate bani pentru droguri si alcool. Noaptea el nu dormea acasa. Noaptea ii placea sa joace biliard prin clubul din care ieseai afumat gata. Noaptea isi folosea sarmul, atitudinea si fizicul pentru a agata tipe carora nu le retinea nici macar numele. Pavel nu a iesit nicioadata in liceu cu tipe de varsta lui, ci mereu mai mari. Stia ca oricum tipele de varsta lui erau deja sedate cand il vedeau si s-ar fi aruncat in bratele lui mai ceva decat se aruncau prin magazine dupa pantofi. Dar el nu voia tipe cuminti. Toate erau prea cuminti pentru el. El voia doar sa isi traiasca viata.
La 17 ani, dupa ce a terminat liceul, (cum l-a terminat, dar l-a terminat…)a aflat de la un prieten ca are rude care stateau in Melborne si a plecat cu el. Nu i-a pasat nici de mama, nici de tata, nici de surori. Parintii au gasit camera lui goala si au primit abia dupa o saptamana un mesaj de la el, in care ii anunta unde este. Dupa ce a trimis mesajul, si-a si vandut mobilul si si-a luat altul, cu un alt numar.
Mateo, prietenul lui, nu avea niciun ban in buzunar. Iar el avea prea putini. Si-au cumparat biletul de vapor cu banii castigati de pavel dintr-o partida de sah cu un campion local din Est. Pavel l-a batut in 10 minute. De fericire, au zacut 5 zile pe vapor beti, din rezervele furate de la restaurantul de pe bord. Nici nu isi amintesc nici azi pe unde au calatorit. Dar au ajuns in Melbourne.
Pavel isi gasise spiritul aici: era sigur ca avea sange de australian-rebel si salbatic, exact gen surfer. Isi lasase parul sa creasca aproape pana la umeri, iar pielea lui capatase un bronz auriu ce ii punea in evidenta dantura alba. Dar nu, Pabel nu era perfect. Zambetul lui stralucitor era asprit de 2 gropite care se formau pe pometi, aproape de ochi, parul ii era cam rar, dar in ochii fetelor era absolut perfect. Avea farmec.
-Ce-ai zice sa pozezi pentru Le’Tremble? S-a trezit intr-o zi intrebat de un producator de parfumuri disperat in cautarea noii imagini a gamei sale de esente. L-a surprins pe o plaja, in Coffs Harbour, privind valurile cu un aer sedat.
Nu, Pavel nu facea surf. Nu. Pavel abia se misca. Pavel isi lua doza de heroina impreuna cu noua sa achizitie, careia ii oferea si ei paradisul dat de 15 mg de praf alb si apoi isi pierdea timpul cu ea pe plaja, abia bagand-o in seama.
-Desigur istetule. E o noua firma producatoare de Marijuana?!
-Este o firma de parfumuri si iti dau sansa vietii tale, geniule.
-Cat oferi? S-a gandit ca ar fi mai putin solicitant decat sa-si mai puna mintea la contributie la sah ca sa mai castige ceva bani.
-Avand in vedere cat de gri e fata ta, 50.
-100- Exista pudra si sunt ultima ta sansa, din moment ce umbli cautand o imagine pe plaje parasite.
Si uite asa a ajuns Pavel imaginea Le’Tremble. Cat fond de ten au folosit, asta e alta mancare de peste.
A primit apoi si oferte pentru o cariera in modelling. Nu a acceptat-o decat pe cea care a oferit cat a cerut el. Nu venea niciodata la timp la sedinte. Scotea insa bani frumosi, pe care ii cheltuia imediat pe droguri sau pe biliard, joc care ii placea nespus.
I-a fost anulat contractul cand a lesinat in timpul unei sedinte si, afland la spital ce substante are injectate in vene, fotografii s-au temut ca va muri la ei in studio.
A primit, insa, apoi un rol secundar intr-o productie australiana nereusita. Pavel a prins repede si s-a dovedit a fi un talent innascut. Nu citea replicile decat o data/de 2 ori per ansamblu si era capabil sa interpreteze uimitor de profesionist.
