Eram in padure si stateam la o masa. Eram singur. Nu stiam nici ce voi face, nici ce faceam, nici ce facusem.

Deasupra mea era un copac batran cu multe ramuri. Crengi ce se impreunau si apoi se desparteau. Calatoreau singure catre cer.

Singure ca si mine.

Padurea era verde. Erau animale in ea. Se rotea. Era un prieten. Era imaginar. Vorbeam cu el si ma asculta. Era asemenea unui caine. Mereu credincios fata de mine.

Ma invarteam. Pletele imi alunecau pe ochi. Voiam sa ating Nirvana. Dar eu, un biet slabanog, nu iesisem niciodata din mine. Ramurile se impreunau din nou si eu eram tot cu Somer. Ah, nu ti-am spus, asa il chema pe prietenul meu credincios.

Crengile-si continuau drumul impreuna. Eu si Somer radeam si ne invarteam.

Deodata, imaginea lui Somer a devenit incetosata. Ramurile s-au desprins. Zambetele-au inghetat.

L-am ingropat pe Somer sub masa.

Lumina a palit. Roata nu s-a mai invartit.

M-am ridicat si-am parasit padurea.