Angajatul.

Calc pe teren minat.

Trebuie sa ma despart.

Nu sunt decat un angajat

Cu o frivolitate de atasat.

Sunt un disciplinat.

Nu sunt usor influentat.

De maine ma dezbrac

Si nu ma mai imbrac.

Sunt de fapt un sarac.

Claudia si Sorin.

Sorin tocmai a terminat de formulat ultimul vers din „Lumea mea. Lumea ta”. Cu buzele intredeschise, isi aprinde nervos tigara.

Trage doua fumuri si o pune in scrumiera.

 

6:36. Se duce in baie si incepe sa se barbiereasca. De cand a cunoscut-o pe Claudia, in acea zi calduroasa de iunie, in timpul unui curs de , s-a barbierit din ce in ce mai rar-asa ii placea ei: sa o intepe barba lui de doua zile pe ten. Masochista!!!

 

Dar cum arata in ziua aceea…ochii ei verzi, incadrati de sprancenele conturate, cu o expresie blanda si atenta si intrebatoare in acelasi timp. Numai sprancenele ei puteau spune atatea intr-o singura privire! Desigur, parul ei era tuns cam baieteste, dupa parerea lui. Adica, i-ar fi stat atat de bine cu parul mai lung, ondulat asa cum il avea -si-o si imagina!

 

22 iunie. O singura voce rasuna in intregul amfiteatru, o voce feminina ce argumenta indarjit ca o pictura, o sculptura poate exprima la fel de mult cat si cuvintele, daca nu chiar mai mult. Fetele de la Desen erau cu siguranta convingatoare toate, dar pentru Sorin, pentru Sorin cel din anul II cu bursa si multiple poeme publicate, toate convingerile sale disparusera in acel moment. Toata literatura lui Eliade disparuse intr-o secunda, sub unduirile unei voci de studenta la Desen. Dar, totusi, ceva in interiorul lui il intriga. „Cine este tipa care sa-mi rastoarne mie toate conceptele?! Nici gand!!”

 

-Cum ar putea Van der Meer cuprinde tot cuvantul shakespearian intr-o tusa?-o voce groasa se-aprindea convingatoare pe scarile din fata Universitatii.

Claudia nici nu il privi. Isi trase sacoul negru, masculin peste sani si isi aprinse tigara fara a clipi.

-Vino cu mine, strainule.

Claudia ii arunca o privire scurta si ii facu semn spre o masina gri. Parea a-l cunoaste de o vesnicie. Sorin se urca intrigat in Volkswagen-ul cenusiu si, spre uimirea lui, Claudia ii inmana cheile.

-Eu nu stiu sa conduc.

El lua nedumerit cheile si porni.

-Unde mergem?

-Du-ma la Facultatea de Arte Plastice.

-Dar care e raspunsul tau?

-La intrebarea ta despre Van der Meer?

 

Sorin clatina afirmativ din cap. Buza superioara i se rasfrangea usor peste cea de jos. Chipul lui ii parea atat de cunoscut! Nu arata rau, i-ar fi stat foarte bine cu putina barba-gandea ea.

-Vei vedea.