IV

Claudia suna inca o data. Trage aer in piept si repeta in gand ce ii va spune. Mai suna inca o data. Eh, o fi la dus! Asteapta putin. Mai suna si a patra oara. Mahh…inca o data. Fara raspuns.

Lasa bagajele jos. Se aseaza pe ele. NU E ACASA, ATUNCI!

-Claudia, e 4 dimineata; se trezeste cu usa deschisa si cu un Sorin ametit de somn in fata ei. Doamne, ametita mai e! A si uitat cat e ceasul. Un zambet tamp se asterne pe fata ei.

-Da! Sunt aici. Am plecat! Am fugit de acasa! Cred ca trebuie sa mai faci o dublura la cheile tale!

Sorin se uita la unghiile si la buzele ei puternic machiate si incepe sa rada:

-Ce s-a intamplat cu tine?

-Eh, dar ma poftesc singura inauntru.

Ii ia totusi bagajele si le pune in hol. Atat ii trebuia, sa nu le ia! Eh, nu, ca i se punea pata daca nu.

-Ai cafea?

-E patru dimineata. Tu poate nu ai observat dar restul lumii doarme acum, ii replica Sorin, inca hlizindu-se.

-Nu ma prinde stilul acesta? intreaba ea, asezandu-se picior peste picior pe blatul mobilei din bucatarie.

-Nu esti tu.

Claudia isi priveste ciorapii-plasa cu satisfactie, ignorandu-l.

-Ei bine, maica-mea si taica-miu nici nu stiu de tine si, deci nu pot sa ma gaseasca.

-Esti nebuna.

-Sunt doar a ta.

-Esti o persoana care incearca sa fie altcineva. Tu nu ai fugit de acasa nici cand erai de mai mult de 3 luni cu motociclistul ala nebun.

-Credeam ca va fi altfel cu tine. Iar eu pot fi oricine vreau.

Ea se ridica si se duce la fereastra. La blocurile de vizavi, viata nu se simte. Doar cateva lumini incep sa se mai aprinda la interval de 5 minute, ca si cum cineva ar incerca sa transmita un semnal. Se gandeste ca aceste lumini se aseamana cu mesajele primite de la el-la fel de amagitoare. Doar o coincidenta. O confuzie de imprejurari.

Era prea devreme.

Era 4 dimineata.

.

.

.

.

.

.

.

.

Fsnnn. Pleosc. Fsnnn. Un fosnet. Apoi ciocnirea a doua obiecte. Spart. Iar. Claudia deschide ochii. E sapte. A adormit pe fotoliul din bucatarie, se pare. In bratele ei-un buchet de narcise, vii si puternic parfumate.

-Sper ca iti plac, ii spune el, sarutand-o. Preferi omleta, nu-i asa?

Sorin ii pune in fata o farfurie plina si un pahar de suc recee.

-Uite ce e, pui. Eu sunt fericit ca esti aici, chiar sunt. Dar eu nu vreau ca acest pas sa fie facut asa, pe ascuns si la patru dimineata.(zambeste impaciutor) Vreau sa ii suni pe parintii tai si sa le spui unde esti, iar daca nu sunt de acord, sa te duci acasa si sa discuti cu ei, Azi ma duc sa fac o dublura la cheia mea. Nu e nicio graba.

Ea pune florile pe podea si il saruta. Nu ii e foame decat de el.

Mai e nevoie de cuvinte…?

III.

 

Probabil ca va intrebati unde am fost in ultima vreme. Ei bine, imi cer scuze pentru cititorii(care este) si care astepta poate continuarea la “Claudia si Sorin”. Exista un singur motiv: NO TIME. Nu ca eu nu as fi o persoana careia nu ii place sa ii lase pe altii in suspans:> Dar chiar nu a fost timp. Sau inspiratie. Si, da, va mai dau inca putin din aceasta poveste:P

 

 

A ajuns la el. Si totusi de ce a venit la el?

 

Claudia e o nehotarata. Cand face un lucru, nu stie niciodata de ce il face. Face pur si simplu ceea ce simte. Crede ca de plictiseala. Nu stie nici acum de ce in prima zi, in acea seara de vara l-a invitat la facultate la ea si au vorbit. Si, da, s-a simtit foarte bine cu el. A simtit de la inceput o compatibilitate si o apropiere greu de gasit. Dar lui sigur i s-a parut ciudata. Asa e ea. Si i-a placut, lasa ca i-a placut! Ca altfel nu o mai cauta dupa.

Pentru ca si el era un plictisit. Un artist in cautare de nou si non-conventional. Au cautat mereu ceva nou si fiecare ceea ce doreste. Fiecare si-a cerut tributul. Niciunul nu a vrut sa renunte, de 7 saptamani, de cat timp erau impreuna. In iubire, insa, mai tarziu, au acceptat si schimbari. El a inceput sa nu se mai barbiereasca asa de des, ca -da- ii statea oricum mai bine asa, nu stie cum de nu si-a dat seama pana acum, ea si-a lasat parul mai lung!

Erau in primul rand 2 oameni, 2 oameni care comunicau perfect si fara sa vorbeasca, iar apoi 2 artisti, care se exprimau prin arta lor total: Sorin a compus cateva opere reusite, cele mai reusite din artileria lui, cu care a castigat un plus de mediatizare in “Tacere”, revista locala; Claudia isi umpluse in acest timp balconul cu planse pe care mama ei le gasea apoi si le admira banuind prezenta unei noi cuceriri masculine, banuieli pe care Claudia le nega apoi cu inversunare si cu cea mai mare nonsalanta. Atat de nonsalanta, incat mama ei o credea, nedispunand de alternativa.

 

Acum insa, abia isi tarase bagajele la usa lui, voind sa nu apeleze la el pentru a-l surprinde. Tragea nerabdatoare de cravata si se gandea ce sa ii spuna prima data. Merita sa fie fericita, nu-i asa? De aceea era aici. Daa!!

 

Suna la vechea lui sonerie rapciugoasa. Ce sonerie rapciugoasa?? E la el. Nu conteaza!!!

 

 

Cladia si Sorin. II

Ginseng. Proaspat. Amar. Asa era starea ei. Statea si astepta pe refugiu tramvaiul. Cu degetele cu unghiile rosii se juca cu cravata de la camasa ei noua. Cealalta mana o tinea pe geanta. Ii era mereu frica de hoti.

Stia ca aceasta avea sa fie o experienta importanta din viata ei. Acest inceput de pe refugiu. Refugiul cu o refugiata. Singura, la ora 3:20 dimineata. Doar taxiuri pe sosea. Bezna. Ea, cu ochelarii de soare pe cap.

Nu se recunostea. Fugise. Plecase, in sfarsit, de cand spunea ca pleaca. Se ducea la el! De data asta, chiar avea unde sa se duca. El era un poet. Nu un motociclist nebun, care o scuipa cand era cu prietenii ca Robert, nici un rocker nespalat care a parasit-o cand i-a zis ca vrea sa se mute la el. El era altfel!

Si nu se ducea oricum, ci mai senzuala decat fusese ea vreodata in viata ei, cu unghiile rosii, cu buzele aramii, machiaj perfect, parul perfect drept. La 3 noaptea. O sa ii spuna iar-ce a apucat-o?! Ea, care de obicei nici nu se uita in oglinda!! Ciudata.

Tramvaiul opreste la “Pierre Tanini”. Claudia se urca. E singura in tramvai. Isi aprinde o tigara Vogue si o fumeaza cu gesturi gratioase. Vogue, ea. Ea, care fuma numai tigari proaste pentru barbati munciti si ragusiti ce zac in teancuri de fum in baruri si agata chelneritele pana acum.

Eh….e alta. A plecat. A parasit cuibul. Parintii nu vor sti unde sa o gaseasca! El nu e ca ceilalti. El nu e ca toti idiotii pe care i-a prezentat mamei. Si tocmai, pentru ca e altfel, nu l-a prezentat.

El, doar el, e refugiul ei secret.