Cladia si Sorin. II

Ginseng. Proaspat. Amar. Asa era starea ei. Statea si astepta pe refugiu tramvaiul. Cu degetele cu unghiile rosii se juca cu cravata de la camasa ei noua. Cealalta mana o tinea pe geanta. Ii era mereu frica de hoti.

Stia ca aceasta avea sa fie o experienta importanta din viata ei. Acest inceput de pe refugiu. Refugiul cu o refugiata. Singura, la ora 3:20 dimineata. Doar taxiuri pe sosea. Bezna. Ea, cu ochelarii de soare pe cap.

Nu se recunostea. Fugise. Plecase, in sfarsit, de cand spunea ca pleaca. Se ducea la el! De data asta, chiar avea unde sa se duca. El era un poet. Nu un motociclist nebun, care o scuipa cand era cu prietenii ca Robert, nici un rocker nespalat care a parasit-o cand i-a zis ca vrea sa se mute la el. El era altfel!

Si nu se ducea oricum, ci mai senzuala decat fusese ea vreodata in viata ei, cu unghiile rosii, cu buzele aramii, machiaj perfect, parul perfect drept. La 3 noaptea. O sa ii spuna iar-ce a apucat-o?! Ea, care de obicei nici nu se uita in oglinda!! Ciudata.

Tramvaiul opreste la “Pierre Tanini”. Claudia se urca. E singura in tramvai. Isi aprinde o tigara Vogue si o fumeaza cu gesturi gratioase. Vogue, ea. Ea, care fuma numai tigari proaste pentru barbati munciti si ragusiti ce zac in teancuri de fum in baruri si agata chelneritele pana acum.

Eh….e alta. A plecat. A parasit cuibul. Parintii nu vor sti unde sa o gaseasca! El nu e ca ceilalti. El nu e ca toti idiotii pe care i-a prezentat mamei. Si tocmai, pentru ca e altfel, nu l-a prezentat.

El, doar el, e refugiul ei secret.