h1

III.

May 8, 2008

 

Probabil ca va intrebati unde am fost in ultima vreme. Ei bine, imi cer scuze pentru cititorii(care este) si care astepta poate continuarea la “Claudia si Sorin”. Exista un singur motiv: NO TIME. Nu ca eu nu as fi o persoana careia nu ii place sa ii lase pe altii in suspans:> Dar chiar nu a fost timp. Sau inspiratie. Si, da, va mai dau inca putin din aceasta poveste:P

 

 

A ajuns la el. Si totusi de ce a venit la el?

 

Claudia e o nehotarata. Cand face un lucru, nu stie niciodata de ce il face. Face pur si simplu ceea ce simte. Crede ca de plictiseala. Nu stie nici acum de ce in prima zi, in acea seara de vara l-a invitat la facultate la ea si au vorbit. Si, da, s-a simtit foarte bine cu el. A simtit de la inceput o compatibilitate si o apropiere greu de gasit. Dar lui sigur i s-a parut ciudata. Asa e ea. Si i-a placut, lasa ca i-a placut! Ca altfel nu o mai cauta dupa.

Pentru ca si el era un plictisit. Un artist in cautare de nou si non-conventional. Au cautat mereu ceva nou si fiecare ceea ce doreste. Fiecare si-a cerut tributul. Niciunul nu a vrut sa renunte, de 7 saptamani, de cat timp erau impreuna. In iubire, insa, mai tarziu, au acceptat si schimbari. El a inceput sa nu se mai barbiereasca asa de des, ca -da- ii statea oricum mai bine asa, nu stie cum de nu si-a dat seama pana acum, ea si-a lasat parul mai lung!

Erau in primul rand 2 oameni, 2 oameni care comunicau perfect si fara sa vorbeasca, iar apoi 2 artisti, care se exprimau prin arta lor total: Sorin a compus cateva opere reusite, cele mai reusite din artileria lui, cu care a castigat un plus de mediatizare in “Tacere”, revista locala; Claudia isi umpluse in acest timp balconul cu planse pe care mama ei le gasea apoi si le admira banuind prezenta unei noi cuceriri masculine, banuieli pe care Claudia le nega apoi cu inversunare si cu cea mai mare nonsalanta. Atat de nonsalanta, incat mama ei o credea, nedispunand de alternativa.

 

Acum insa, abia isi tarase bagajele la usa lui, voind sa nu apeleze la el pentru a-l surprinde. Tragea nerabdatoare de cravata si se gandea ce sa ii spuna prima data. Merita sa fie fericita, nu-i asa? De aceea era aici. Daa!!

 

Suna la vechea lui sonerie rapciugoasa. Ce sonerie rapciugoasa?? E la el. Nu conteaza!!!

 

 

One comment

  1. imi place cum scrii



Leave a Comment