Ai vazut totul intr-o pala difuza. Porneste de la luminile puternice reflectate asupra lor si se pierde intr-o abia distinsa miscare a picioarelor lor pe sub perdea. Acolo este viata si moartea. Sub acelasi acoperis, pe aceeasi targa care uneori vine vida si usoara. Fuge. Intr-o secunda, timpul fuge odata cu ei, sangele se scurge in eprubeta si organele pulseaza ritmat. Pana la un punct. Poate…
Si atunci iti dai seama cat de mici sunt ei, toti. Cat de mic esti si tu. Cat de becisnici ne dovedim a fi in final. Ce suntem? CE sunt EI? Umbre. Sub un imens ochi al unui stapan nu suntem decat neputinciosi.
Iar doctorii ne sunt doar sperante si nu certitudini.
