Lumina ochilor ei te trezea la viata. Ii observai stralucirea pe ascuns. Cand privea, cand gesticula, cand isi infigea furculita in amandina pe care o manca mereu exact la ora 13:30, cand isi aranja suvitele la toaleta cea mare din hol. O priveai continuu. Te ascundeai drept paravanul cu reclame la concertele din saptamana respectiva si ii vedeai gesturile. Ea insa nici nu se uita la tine cu ochii aia mari si verzi.

Ai gasit-o singura. Voiai chiar sa faci o miscare, dar ceva te oprea de fiecare data. Desigur, nu tinea mereu de tine- ca atunci, cand Alex a aparut din senin sa o invite la petrecerea pe care el o dadea exact cand te pregateai sa ii spui ca…dar ce voiai sa ii spui?! Credeai ca nu are pe nimeni. Cel putin, nu o vazusei schimband priviri mai intime cu nimeni prin liceu. Iar tu, cum abia te trasferasei, abia acum o descopereai. In fiecare zi, de departe. Nu stiai insa multe despre ea. Si uite asa, a trecut un semestru. Si apoi inca jumatate din celalalt. Acum, te gandeai serios sa faci miscarea. De data aceasta, aveai si un plan bine pus la punct, chiar si in eventualitatea unui refuz. Urma sa te bazezi pe ”baietii tai” sa te ajute sa pari mai popular prin cateva scheme, cateva cuvinte spuse in fata liceului cand era ea de fata. Apoi mai asteptai un pic. Si apoi o invitai. Asta era- erai asa de aproape!

Doar ca… intr-o zi, cand te-ai intors de la cantina, ai vazut-o la Rosemario’s. Te-ai lasat din nou sedus pentru cateva clipe de zambetul ei incadescent; pana cand te-ai trezit si l-ai vazut mai bine si pe… el. Chiar langa ea, cu bratul in jurul mijlocului ei. Ai fiert de furie, dar picioarele ti-erau extrem de instabile si nici nu te-ai mai intors la liceu in ziua aceea. meritai si tu macar dupa-amiaza libera dupa ce soarta ne-a nedreptatit in asemenea maniera.

Ti-ai zis ca o s-o uiti. Ca oricum mai era putin si terminai. Si te duceai la colegiu. Si totul avea sa fie mult mai bine.

Dar nu a fost asa. Ea a devenit o alta. Si tu ai fost acelasi prost.