multumesc

ceva s-a rupt.
si picura si apa pe podea. dar se naste doar indoiala.
sa ma arunce cineva in bucati
cu forta si putere de jouli pe secunda.
sa se sparga portelanul pe papusa ta
si sa inceapa sa se miste.

sa aud linisteee. da, liniste…ca sa nu reusesc sa-aud.
asa cum e cu papusa vie dorita
la care ti-au compus ochii sclipiri mereu.
linistea mea.ar fi in alta parte.
si doar pentru ca piesele unui puzzle
stricat s-au aruncat
pe covor. si zarurile aidoma lor, printre gunoaie.
s-au hotarat.
sa simta genele false
pe pleoapele de plastic topit in forma?
sunt moarte.
sa se schimbe textura realului
sub ochii imaginii pline de imagini;
si sa se descompuna embrionii

sa se alinieze toti capitanii in rosu
de Imperiu Britanic si ciorile in avant
care cad tot pe podea, ca sa se sparga
doar sa ridice armele de milimetrii
si sa indrepte ce e rupt. sa alinieze coloana
sa formateze interiorul.
si sa se inveleasca cu coaja de portelan
si sa se fixeze cu lipici de carpit
care se agata de materiale de ursi
si cai ferate de carton
pentru a suda tegument de fals
spre vise de cuceritor de Spania.

si altele sa inceapa sa se miste cu sfori reale
printre moriste
care aduc vant nou.